C.D. Rosenthal, “România revoluţionară”

În Moldova, mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic, ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată, de catre Vasile Alecsandri.În vara lui 1848 se aflau în Bucovina şi mai ales în Cernăuţi circa 50 din fruntaşii tineretului revoluţionar moldovean, printre care: Alexandru Ioan Cuza, C. Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Al. Russo. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. În Petiţie se cereau, printre altele: egalitate politică şi civilă, instrucţiune gratuită, împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia.

Revoluţia de la 1848, în Ţara Românească

În Ţara Românească, revoluţia s-a bucurat de mai mult succes ca în Moldova, deoarece tinerii revoluţionari munteni, spre deosebire de cei moldoveni, i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme, precum şi o parte a administraţiei şi armatei: Nicolae Bălcescu, ofiţerii Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu, pe preotul Radu Şapcă şi alţii.
9 iunie 1848. Se hotărăşte citirea Proclamaţiei revoluţionare la Islaz, (un mic port la Dunăre) care va deveni noua constituţie.
14 iunie 1848 Craiova. Guvernul adoptă ca steag naţional, tricolorul revoluţionarilor. Primul steag tricolor al paşoptiştilor, cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste, a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina, copila lui Gheorghe Magheru, în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii.
Iunie 1848 Bucureşti. Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. Sunt întâmpinaţii cu entuziasm de populaţia Bucureştiului.
În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu. Au avut loc lupte între revoluţionari şi reacţionari (contrarevoluţionari). Între turci şi ruşi s-a încheiat o înţelegere împotriva revoluţionarilor. Au avut loc lupte la Bucureţti şi Craiova, unde revoluţionarii au fost înfrânţi.